luni, 4 iulie 2011

Misterul Marii

M-am intrebat ce este marea. Nu am aflat prea multe dar va spun ca marea este un mister.:):x
Valurile fine se sparg cu amaraciune pe tarmul infiorat.In drumul lor, multe se risipesc pe stancile cenusii ca o inima fara pic de farama de iubire.
Parca la rasarit si la apus, atunci cand stai pe tarm, incerci sa inchizi ochii si ce vezi?......Parca este o lumina alba, aproape palida sau chiar inexistenta. Aceea este iubirea. Calda, dulce ca zaharul si mult mai pretioasa decat tot aurul.
Noaptea cand intunericul te invaluie si te uiti la stele, parca se prevede ceva ce nu poti sa descrii..... Misterul care nu a fost niciodata deslusit. Parca este o fantasma....Nu stii!
Iarna, in paduri,se aud ca niste cosmaruri, lupii urladu-si la lumina lunii foametea groaznica.......
Poate ca la fel ca si apusul si rasaritul soarelui si noaptea este ceva....... un fenomen fantastic....... care nu poate fi descris in cuvinte...........

Un zambet:)

Invata sa zambesti,
Sa traiesti,
Sa incerci.

Nu te lasa,
Vei spera-
Si vei visa.



Poate un zambet e de ajuns,
Un suspin,
O alinare ...
Si un suflet ratacit in propriul destin,
Se va ridica si va spune in gura mare:
,,Zambesc si traiesc!

Cu chiu cu vai ma gandesc,
Ca intr-o noapte pierduta de iarna,
Voi putea linistit sa traiesc!


Stiu ca nu prea are rima, dar iubesc aceasta poezie facuta de mn!